luni, 31 martie 2014

0 Auditia de Ryu Murakami

Titlu: Audiția
Autor: Ryu Murakami
Număr de pagini: 195
Editura: Polirom
Anul apariției: 2010[RO]

Părerea mea:
M-am decis de un timp să încerc cât mai multe genuri și cât mai mulți autori.. și acesta a fost motivul pentru care am ales această carte din rafturile enorme ale bibliotecii. Mă bucur însă de un singur lucru: faptul că n-am dat 25 de lei pe ea, fiindcă nu merită. 

"Morala" acestui roman este să nu ne lăsăm îndrăgostiți repede de o imagine sau de câteva vorbe, ci trebuie să analizăm situația și să ne punem niște întrebări. Astfel a făcut și personajul principal, care a fost declarat un mincinos (nu aflăm până la final de ce) și riscă moartea. Asami Yamasaki, cea care l-a înnebunit pe masculul feroce din această carte are niște traume majore din copilărie și este puțin nebună. Stați calmi, nu moare nimeni.. în fond nu se întâmplă nimic cu adevărat interesant până în final. 
Iată încă alte motive pentru care mi-a displăcut cartea: ideea cărți este una cam stupidă și este tratată într-un mod cam grosolan, sunt relativ puține personaje, avem puțin suspans pe ici pe colo dar nu de ajuns, replicile sunt simple, scurte și banale. Am găsit câteva (lungi) pasaje erotice - scârboase și câteva exagerate și grosolane.
Nu am nimic cu Ryu Murakami, însă această carte chiar nu mi-a plăcut..

Notă:
1/5

vineri, 28 martie 2014

2 Flori pentru Algernon de Daniel Keyes


Titlu: Flori pentru Algernon
Autor: Daniel Keyes
Număr de pagini: 264
Editura: Art
Anul apariției: 1966


Părerea mea:
Romanul "Flori pentru Algernon" este acel tip de povestioară scrisă într-un mod cât mai simplist, fără prea multe descrieri și bucle narative, însă care-ți dă mult de gândit și te schimbă.
Chiar dacă se bazează pe o idee care ar revoluționa toată lumea: creșterea IQ-ului oricărui om (în acest caz a unui bărbat întârziat), cartea nu are un caracter științific astfel încât nici măcar nu se oferă informații despre tipul de operație suportat de Charlie, primul bărbat de pe această planetă care a ajuns de la un IQ de sub 50 la unul peste 150. Acestuia i se cere să scrie mai multe rapoarte de progres - mai bine zis un jurnal al său astfel încât atât oamenii de știință cât și noi să putem observa cât mai ușor evoluția lui. La început scria complet greșit: mânca litere, nu folosea punctuația și scria așa cum auzea. El era, după cum puteți observa, cobaiul unor oameni de știință, la fel ca și Algernon, un șoricel căruia i s-a mărit IQ-ul. Chiar dacă la început Algernon și Charlie erau supuși unor teste și trebuiau să se întreacă, ulterior au devenit buni prieteni.

”Ceea ce mă încurcă de câte ori iese ceva la iveală din trecutul meu este că nu-mi dau seama dacă s-a întâmplat întocmai, sau dacă așa mi s-a părut mie atunci, sau dacă născocesc eu totul. Sunt ca un om care a fost toată viața pe jumătate adormit și care încearcă să știe ce era înainte să se trezească. Totul este foarte încetinit și tulbure.”

Totul mergea bine: Algernon era foarte deștept iar Charlie era un geniu.. însă mereu intervine ceva în calea fericirii, nu? Bărbatul observă că Algernon nu mai rezolva puzzle-ul atât de rapid ca înainte, ba chiar uneori se enerva și se urca pe pereți, ajungând la final să fie stângaci și să nu mai vrea să rezolve nimic, chiar dacă i se oferea o recompensă. Își dă seama foarte ușor de faptul că va ajunge și el la fel ca micuțul șoricel având în vedere că au făcut aceeași operație. Peste puțin timp Algernon moare.. 
Chiar dacă acum era inteligent, observă că nu e o diferență mare de la a fi idiot și de la a fi deștept. Chiar și așa, vechiul Charlie îi urmărea fiecare mișcare și aștepta să-l domine, așa cum o făcea în vremurile bune. Observând că a trecut deja de vârful muntelui și acum coboară cu repeziciune, Charlie își varsă supărarea în țigări, băutură și în femei ușoare până când toată lumea începe să se ferească de el. Devine naiv, începe să râdă atunci când alții râd de el și crede că are prieteni.
Când vede că nu mai poate, se întoarce la azil, însă le cere oamenilor de știință să mai pună din când în când o floare pe mormântul lui Algernon.

Notă:
4,9/5 (mi-ar fi plăcut extrem de mult dacă finalul n-ar fi fost previzibil)

sâmbătă, 15 martie 2014

18 Birthday GIVEAWAY!

[CONCURS ÎNCHEIAT]

Bună, șoricei de bibliotecă!

Astăzi, 15 martie, dau startul unui nou concurs, al doilea de pe acest blog! Giveaway-ul se încheie pe 15 aprilie, când voi anunța la ora 22 câștigătorul, fiind ajutată de random.org (și este și ziua mea hehe).


{Opera lui Amos Oz este tradusă în peste patruzeci de limbi. Unul dintre primele sale romane, Soţul meu, Michael s-a bucurat de un succes enorm imediat după apariţie, aducându-i scriitorului consacrarea internaţională. Romanul a fost ecranizat în 1976 de regizorul Dan Wolman, cu actorii Oded Kotler şi Efrat Lavie în rolurile principale.}


citește o recenzie AICI

Dacă vrei să participi trebuie să urmărești blogul via GFC 
(vezi widget-ul din dreapta)
Atenție! Primești intrări în plus dacă:
*scrii pe blogul tău despre concurs (+2)
*dai share pe Facebook (+1)
*dai share pe Google Plus (+1)
*pui banner-ul concursului pe blogul tău (la widget-uri) (+2)

*inviți un prieten să se înscrie; trebuie să menționezi persoana (+2)

După ce ai apăsat pe micuțul butonaș albastru, adaugă un comentariu aici care trebuie să conțină:
Numele GFC:
Email: 
Nume: 
**Opțional**
Link-ul postării de pe blogul tău:
Link-ul postării de pe Facebook:
Link-ul profilului tău de pe Google Plus:
Link-ul blogului tău:
Numele persoanei pe care o inviți să se înscrie: 

Mult Succes!

marți, 11 martie 2014

4 Prep de Curtis Sittenfeld


Titlu: Prep
Autor: Curtis Sittenfeld
Număr de pagini: 507
Editura: Polirom 
Anul apariției: 2009

Părerea mea:
Lee Fiora ia la vârsta de 13 ani decizica de a învăța la un liceu important din America, Ault, acesta fiind o unitate de învățământ de prestigiu unde pot învăța doar copiii familiilor bogate. 
Nu școala în sine, facilitățile acesteia sau potențialii colegi au îndrumat-o să aleagă acest liceu, ci faptul că în copilărie își dorea să aibă o casă mare și frumoasă, iar tatăl ei i-a spus că numai familiile care au miliarde în bănci și își dau copiii la un liceu cu internat își permit așa ceva. Complexul pe care îl avea atunci o urmează chiar când ajunge la Ault cu bursă. De la început se teme să nu fie marginalizată deoarece făcea parte din "CMJ" - clasa mijlocie de jos, însă acest lucru a ajutat-o să-și formeze un oarecare scut. Ulterior și-a dat seama că se simte "pe lângă" și că vrea totuși niște prieteni..

Romanul Prep (prescurtarea de la preparatory school) este împărțit în mai multe capitole care conțin întâmplări care au marcat-o pe protagonistă pe tot parcursul timpului petrecut la Ault. Așa cum am mai spus, la început Lee nu avea niciun prieten, ulterior a găsit-o pe Martha și după a început să se uite și la băieți.. sau mai bine zis un băiat: Cross Sugarman (așa cum îl descria Lee chiar că părea de zahăr). Chiar dacă ea nu-și dădea seama, Sug era machoman-ul liceului însă aceștia au o relație în anul terminat, mai mult ca o "întâlnire de afaceri". 

"Dar nimic nu justifică felul în care m-am purtat - am greșit, am dat-o în bară - altfel cum s-o spun? [...] Mai târziu, după tot ce s-a întâmplat între mine și Cross Sugarman, chiar l-am văzut pe Dave ca pe o etapa pregătitoare pentru Cross, ca un fel de antrenament. [...] Sunt oameni pe care îi tratam rău și așa învățam, mai târziu, cum să-i tratăm bine pe alții. Poate că asta sună ca din gura unui mercenar, dar mă simt recunoscătoare pentru aceste relații de încercare și mi-ar plăcea să cred că până la urmă totul se echilibrează - sigur, fără să-mi dau seama, și eu le-am servit altora ca practică."
 
Povestirile relatate sunt destul de interesante, însă ceea ce apreciem cel mai mult la acest gen de roman este faptul că tot ceea ce crede și simte protagonistul este descris într-o manieră aparte, într-un mod amănunțit astfel încât ne putem da seama de caracterul unui personaj foarte ușor și putem recunoaște multe tipologii des întâlnite. Și nu în ultimul rând, ajungem să ne identificăm cu protagonistul și cu deciziile acestuia (care de obicei sunt imprevizibile) pe care poate le-am luat și noi. 

"Într-o zi o să te întâlnești cu un tip care o să te iubească așa de mult încât o să te întrebi: oare de ce mi-am pierdut eu tot timpul pe vremea când eram la liceu visând la retardatul ăla egocentric? "

Este un lucru care nu mi-a prea plăcut la acest roman. Sunt conștientă că personajul-protagonist tipic al acestui tip de roman este imprevizibil, însă ultimul volum chiar m-a șocat prin faptul că Lee a devenit cu totul alta și a luat niște decizii total diferite iar modul de gândire îi era total altul. 

În concluzie, Prep de Curtis Sittenfeld este un roman destul de realist, intim, plin de umor și puțină dramă. Sau mai bine zis - dulce, acrișor și ceva fermecător!

Notă:
4,5/5

duminică, 9 martie 2014

3 Leapsa kilometrica cu amintiri

Bună, șoricei de bibliotecă!



Am primit o leapșă  interesantă de la Mich și anume leapșa kilometrică cu amintiri. Am deja un playlist cu toate piesele, dar mai întâi am să vă prezint regulile, în caz că vreți să o luați și voi.

1.Cotrobăie prin playlist și vezi ce melodii îți trezesc amintiri. 
2.Scrie despre fiecare câte ceva.
3.Nominalizează alți bloggeri. 
4.Lasă un mesaj celor pe care i-ai nominalizat.

1. Bullet for My Valentine - Cries in Vain
De ce am început oare cu o melodie care îmi trezește amintiri.. neplăcute? Nici nu prea ascult eu BFMV.. Ei bine, acest cântec îmi aduce aminte de o perioadă când cineva ma voia din nou și eu nu. Pe unele persoane încep să le ignor fără nici un motiv iar ele nu aveau ceva împotrivă, dar persoana asta mă sâcâia din toate punctele de vedere iar eu voiam doar sa mă lase dracului în pace. 
Lord you know I've cried a thousand tears tonight, 
But nothing seems to quench the thirst you keep on craving, 
But now I need an answer to my prayers and you're not there, 
So why I think you listen, listen..

2. Cracker - Low
Deși știam melodia de dinainte, după ce am citit Jurnalul unui adolescent timid am început să asociez această melodie cu cartea. Și înafară de asta, îmi aduce aminte de zilele frumoase și leneșe de vară, când nu aveai de făcut absolut nimic. E una dintre melodiile pe care le îndrăgesc cel mai mult. Și-mi place mult cum sună bass-ul aici.
Green green are her eyes 
A million miles a million miles

3. Vița de Vie - Vinolamine
Și această melodie îmi aduce aminte de vară, atunci când mă prosteam cu o prietenă și se uita lumea ciudat la noi. Cântam chestia asta. Probabil cel mai bun cover românesc.

4. Oasis - Morning Glory
Îmi aduce aminte de clasa a opta, așa cum a fost ea. La început groaznică și după destul de acceptabilă. La cum m-am gândit să le spun în ultima zi de școală adios bitchachos, dar totuși mi-e dor de o persoană. Vom vorbi despre asta când vom discuta despre câtecul următor. Știu că ascultam chestia asta de obicei dimineața, când mă pregăteam pentru școală și când veneam de la școală.. eram mare fană Oasis.

5. Mika - Grace Kelly
"Hai să propunem ceva pentru banchet, dacă tot se pot face propuneri". Aceasta a fost melodia mea și a unui coleg, prieten de care eram îndrăgostită până peste cap (ajunsesem chiar să scriu chestii.. cred că am scris peste 100 de pagini). Am mai încercat să mai vorbesc cu el. Am zis că ne vom întâlni toți, în clasa a 12-a. Și vom depăna amintiri. Ce frumos. E cumva bizar cum poate să îți placă o melodie a unui artist, fără să-ți placă de el, ci fiindcă îți aduce aminte de ceva. cineva.
I could be wholesome
I could be loathsome
I guess I'm a little bit shy 
Why don't you like me? 
Why don't you like me without making me try?

6. Aqua - Barbie Girl
Banchet. A opta. Ultimul dans. Dedicație specială, să zicem. Înainte îmi cânta chestia asta ca să mă oftice, și începeam să cânt și eu. Într-un fel faptul că mă oftic des poate fi ceva din care pot câștiga ceva. Poate fiindcă sunt drăguță când mă ofitc (mi s-a spus), poate, poate. În fine, a alergat spre mine și m-a luat în brațe și ne-am rotit ca niște copilași. Cred că avea ceva la bord. Și eu am luat ceva șampanie. Poate nu fiindcă nu mirosea a nimic, poate era.. altceva. Oricum, starea asta pe care o avea mi s-a părut drăguță. La un moment dat, mi-a sugerat să ne învârtim mai încet. La sfârșit, i-am zâmbit și.. gata. Ăsta a fost unul dintre cele mai frumoase momente din generală. 

7. Rage Against the Machine - How Could I Just Kill a Man
Suceava. Bucovina Rock Castle. Am venit doar în vizită, nu am stat în corturi sau ceva de genul. M-am întâlnit cu o prietenă care a plecat ulterior. Mda. Era pe scenă o trupă locală și cântau asta. Nu e cine știe ce, dar de fiecare dacă când ascult albumul The Battle of Los Angeles și ajung la piesa asta, mă simt ca și cum aș fi acolo, înconjurată de pletoși beți și putoare de bere. 

8. Trivium - As I am Exploding
Atunci când am ascultat prima oară ultimul album de la Trivium, Vengeance Falls, nu mă simțeam prea bine, iar această melodie mi-a dat o stare de energie și.. parcă mă simțeam mai bine.

9. The Smiths - Asleep
Când eram micuță obișnuiam să ascult The Smiths și atunci când am dat peste acest cântec și l-am înțeles am început să plâng. Pentru că și eu m-am simțit la fel de multe ori. De obicei versurile celor de la The Smiths nu-s prea vesele..

10. Pearl Jam - Black 
De fiecare dată când ascult asta mă gândesc la momentele când era să-l pierd și.. plâng. Nu prea vreau să vorbesc despre asta. 
I know someday you'll have a beautiful life, 
I know you'll be a star in somebody else's sky, 
But why, why, why can't it be, can't it be mine?

Cam asta a fost leapșa. O poate lua oricine. Mâine voi publica recenzia romanului Prep și nu uitați să fiți aici pe 15 martie, când voi da startul unui giveaway!
O săptămână frumoasă!

vineri, 7 martie 2014

4 Salem's Lot de Stephen King (mini-recenzie)

M-am decis să-i întocmesc acestei cărți o mini-recenzie din simplul motiv că nu simt că am prea multe de spus. În a doua jumătate a romanului am avut impresia că toți se învârteau în cerc și tot amânau momentul fatidic, încercând să fie cu un pas în fața celuilalt.
Însă, ceea ce mi-a plăcut foarte mult la acest roman a fost faptul că a fost un alt gen de povestioară cu vampiri. Nu a fost gen un roman YA în care vampirii poartă ochelari de soare și sunt sexy și nici unul în care vampirii sunt reprezentați ca niște ființe ireale, nemaiîntâlnite. Vampirii par a fi la fel de vii ca și oamenii, aceștia ajungând chiar să deschidă magazine cu mobilă exportată din alte țări.
Un alt lucru care ar putea fi amintit este elementul central al orășelului Salem's Lot, casa lui Marsten în care numeroase crime s-au comis iar mulți oameni și-au luat viața. Chiar dacă Marsten este dus de mult, el încă veghează asupra orașului cu ajutorul unor marionete pe care le coordonează pentru a distruge, pentru a transforma totul în rău. Nu degeaba casa se află pe un deal, de unde poate fi admirată de toți din oraș.

Notă: 3,5/5

marți, 4 martie 2014

7 Citește ceva drăguț de.. 8 martie!

Bună, șoricei de bibliotecă!
M-am gândit să vă fac o recomandare (aparent fără un motiv prea bun dar..) pentru 8 martie. Pentru mine cel puțin această sărbătoare nu înseamnă mult, însă deja mi-am făcut un obicei gândindu-mă că o carte bună trebuie citită neapărat în preajma unui eveniment nefericit.
Așadar, tocmai am lăsat (pentru puțin timp) romanele polițiste și cele horror și i-am acordat atenția mea unui roman puțin mai feminin, însă la fel de bun. Romanul Prep scris de Curtis Sittenfeld mi-a întrecut toate așteptările (și am citit abia 100 de pagini).


Este un roman despre adolescenți pentru adolescenți sau mai bine zis adolescente (nu vă lăsați amăgiți de coperta ROZ, nu prea se potrivește cu romanul propriu-zis) care te amuză și în același timp te face să te gândești la anumite lucruri și te influențează.. oarecum.
Dacă nu v-am convins încă.. peste puțin timp voi publica recenzia!

Lectură plăcută!